VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VERTICÍL s.n. 1. Mod de așezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor în jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. [< fr. verticille, cf. lat. verticillus].
Sursa: Dicționar de neologisme
VERTICÍL s. n. 1. mod de așezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. (< fr. verticille, lat. verticillus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
verticíl s. n., pl. verticíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *verticíl n., pl. e (lat. verticillus, dim. d. vertex, vîrf). Bot. Florĭ, frunze saŭ ramurĭ așezate în prejuru aceluĭașĭ punct.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)