VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. vérifier, lat. verificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
verificá (a ~) vb., ind. prez. 3 veríficăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită verificà v. 1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat; 2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VERIFICÁ, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)