Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele venerabil:

VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită. ◊ Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân. – Din fr. vénération.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VENERÁBIL, -Ă adj. Demn de considerație, de respect, de venerație. [Cf. fr. vénérable, lat. venerabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme

VENERÁBIL, -Ă adj. (și s.) demn de înaltă considerație, de respect, de venerație. (< fr. vénérable, lat. venerabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

venerábil adj. m., pl. venerábili; f. venerábilă, pl. venerábile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*venerábil, -ă adj. (lat. venerabilis). Demn de venerațiune: un bătrîn, un aer venerabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

venerabil a. demn de venerațiune: om venerabil. ║ m. prezidentul unei loje masonice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită. ◊ Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân. 2. S. m. (La catolici) Titlu dat unui candidat la beatificare și canonizare, înainte de a deveni fericit și apoi sfânt. – Din fr. vénération.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)