VASALITÁTE s. f. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VASALITÁTE s.f. Situația vasalului. [Cf. fr. vassalité].
Sursa: Dicționar de neologisme
VASALITÁTE s. f. 1. condiția de vasal. 2. sistem feudal bazat pe raportul de dependență între vasal și suzeran. 2. stare de servilitate, de dependență limitată. (< fr. vassalité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalitắții
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*vasalitáte f. (fr. vassalité). Starea de vasal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vasalitate f. condițiune de vasal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VASALITÁTE s. f. 1. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii clasei dominante, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)