Vama f. oraș în jud. Câmpulung.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Instituție de stat care se ocupă cu evidența și controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. și care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece și călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
vámă (vắmi), s. f. – 1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama. – Der. vamal, adj. (de vamă); vameș (var. Trans. vămaș, Bucov. vămariu), s. m. (funcționar la vamă; păzitor al vămilor cerești), din mag. vámos; vămeșie (var. vămășie, înv. vămișie), s. f. (slujba de vameș); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Pașca, Dacor., X, 151); vămuială, s. f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș).Sursa: Dicționarul etimologic român vámă s. 1, g.-d. art. vắmii; pl. vămi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vamă, vămi s. f. (prst.) impas erotic datorat vârstei, unui accident fizic sau psihic etc.Sursa: Dicționar de argou al limbii române vámă, -e, s.f. – Plata în natură pentru măcinat; uium. – Din magh. vám, cf. ucr. vam, slov. vama (DER, DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
vámă f., pl. vămĭ (ung. vám, ca samă d. szám). Taxă pusă pe unele mărfurĭ la intrarea într´o țară: obĭectele de lux plătesc vamă, pentru obĭectele de lux se plătește vamă. Administrațiunea însărcinată să perceapă această taxă. Localu saŭ bĭurou acesteĭ administrațiunĭ: vama Giurgĭuluĭ. Funcționariĭ acesteĭ administrațiunĭ: toată vama. Cele doŭă-zecĭ și patru de vămĭ ale văzduhuluĭ, puncte dificile (podurĭ) pe care (după credința poporuluĭ) trebuĭe să le treacă sufletu pînă ce ajunge la raĭ. Mold. Trans. Uĭum.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vamă f. 1. taxă pusă pe unele mărfuri la intrarea sau ieșirea lor dintr’o țară: drepturi de vamă; vămile văzduhului, podurile peste 24 de ape ce (după credința poporului) sufletul străbate după moarte, până ajunge purificat în lumea cealaltă; 2. administrațiune însărcinată a percepe taxa de vamă; 3. biroul acestei administrațiuni. [Ung. VÁM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. A pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (în credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) pe care trebuie să le străbată sufletul după moarte, pentru a ajunge purificat în împărăția cerului. ♦ Taxă pe care trebuie să o plătească sufletul după moarte, la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. – Din magh. vám.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)