VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VALÁBIL, -Ă adj. 1. Care are valoare. 2. Care poate fi acceptat (ca plată, ca mărturie etc.); acceptabil. 3. Care este întărit cu toate formele legale. [Cf. fr. valable, lat. valabilis < valere – a fi sănătos].
Sursa: Dicționar de neologisme
VALÁBIL, -Ă adj. care are valoare; care poate fi acceptat; acceptabil. ◊ care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate. (< fr. valable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
valabil, -ă, valabili, -e adj. (d. oameni) înțelegător, de treabă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române *valábil, -ă adj. (fr. valable, d. valoir, a valora). Care are valoare, bun, acceptabil: un bilet valabil pentru toate trenurile, scuză valabilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
valabil a. care are valoare: bun, acceptabil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VALABÍL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)