VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din vaicări (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din văicări (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
vaicăr - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul văicăra
vaicăr - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul văicăra