Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele vagon:

VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine și care servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se inșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VAGÓN s.n. Vehicul de cale ferată, servind la transportul călătorilor, al mărfurilor, al animalelor etc. ♦ Cantitate de mărfuri (cereale, lemne etc.) care încape într-un asemenea vehicul. ◊ Vagon de dormit = vagon prevăzut cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit; vagon restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; casă (sistem) vagon = casă care are camerele așezate una după alta, așa cum sunt compartimentele unui vagon. [< fr. , engl. wagon].
Sursa: Dicționar de neologisme


VAGÓN s. n. 1. vehicul de cale ferată pentru transportul călătorilor, al mărfurilor, animalelor etc. ♦ ~ de dormit = vagon prevăzut cu cabine și paturi pentru dormit; vagon-lit; ~-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; ~-cisternă = recipient cilindric montat pe șasiu, pentru transportul lichidelor; casă (sistem) ~ = casă care are camerele dispuse una după alta. 2. cantitate de mărfuri care încape într-un vagon (1). (< fr. wagon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

vagón (-oáne), s. f. – Vehicul propulsat sau autopropulsat care circulă pe șine. – Var. vulg. vargon. Fr. wagon.Der. vagonet, s. n., din fr. wagonnet; învagona, vb. (a încărca în vagoane), barbarism din limbajul militar.
Sursa: Dicționarul etimologic român

vagón s. n., pl. vagoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vagon, vagoane s. n. abundență, belșug, cantitate mare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*vagón n., pl. oane (fr. [d. engl.] wagon, germ. wagen. V. rădvan). Vehicul tras pe șine: vagon de drum de fer [!], de tranvaĭ [!]; vagon de persoane, de marfă. V. locomotivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vagon n. trăsură cu cabine de cale ferată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)