Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele vacă:

VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească intr-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus).Lat. vacca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


vácă (-ci), s. f.1. Femela taurului. – 2. Morman de pămînt în jocul numit petrec.Mr., megl. vacă, istr. vǫke. Lat. vacca (Pușcariu 1848; REW 9109), cf. it. vacca, prov., cat., sp. vaca, fr. vache. Pentru sensul 2, cf. poarcă.Der. văcar, s. m. (păzitor de vaci), mr. văcar, poate direct din lat. vaccarĭus, cf. it. vaccaro; văcăreasă, s. f. (femeie care păzește vacile); văcăreață (var. văcărie), s. f. (staul de vaci); văcărel, s. m. (pasăre, Charadrius pluvialis); văcărică, s. f. (săpunariță, Saponaria vaccaria); văcăriță, s. f. (văcăreasă; codobatură, Motacilla flava; săpunariță); văcărit, s. n. (dare pe vite, stabilită în Munt. în 1688 și în Mold. în 1689). – Der. neol. vaccin, s. n., din fr. vaccin, cf. mr. vățină, din ngr. βατσίνα; vaccina, vb. (a face un vaccin); vaccinator, s. m. (persoană care vaccinează); vaccinați(un)e, s. f. (vaccinare). – Din. rom. provine rut. vakar (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 400). Cf. vecin.
Sursa: Dicționarul etimologic român

vácă s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

vacă, vaci s. f. (peior.) 1. femeie grasă și leneșă 2. femeie proastă și nesimțită
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

vácă f., pl. vacĭ (lat. vacca, it. vacca, pv. sp. pg. vaca, fr. vache. V. vaccin). Femela bouluĭ, principalu animal care dă lapte de băut: brînză de vacĭ, brînză de vacă. Fig. Iron. Om prost orĭ femeĭe proastă: ce vacă ! Vaca Domnuluĭ, buburuz. Ca vaca la poarta noŭă. V. poartă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vacă f. femeiușca taurului; vaca Domnului, coccinelă. [Lat. VACCA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. genei: came de bovine, ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. ◊ Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-Domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)