Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele vătăman:

vatamán, V. vătăman.
Sursa: Dicționaru limbii românești


VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

vătămán s. m., pl. vătămáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vătămán și vatamán m. (rut. vatamăan. V. hatman și ataman). Mold. Vechĭ. Șef de sat (jude) numit orĭ ales (V. cneaz). Azĭ. Fig. A ședea ca fata vatamanuluĭ, a ședea bimbașa, a huzuri, a nu lucra nimic. Maĭ pe urmă. Ajutor de primar rural. Vătăjel. Servitor pe la autoritățĭ (aprod) orĭ pe la școale [!] (pedel). V. pasnic 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vătăman m. Mold. sătean fruntaș, ajutor de primar (într’un sat): paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili CR. [Rut. VATMANŬ, căpitan (v. ataman)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)