VĂRUÍT1 s. n. Văruire. – V. vărui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a văruít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
văruit, -ă, văruiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate.Sursa: Dicționar de argou al limbii române VĂRUÍT1 s. n. Văruire. – V. vărui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) VĂRUÍT2, -Ă, văruiți, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – V. vărui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
văruit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul vărui
