Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele văgăună:

VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

văgăúnă și (rar) găvăúnă f., pl. ĭ (ung. vágány, văgăună. V. și văgaș). Vale, adîncătură: m´am rătăcit pin [!] văgăunile munților. Fig. Iron. Căsuță mizeră într´o mahala înfundată: locuind pin [!] cine știe ce văgăună. V. beŭcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

văgăună f. loc înfundat între două dealuri pe unde se scurg apele. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

văgăúnă și (rar) găvăúnă f., pl. ĭ (ung. vágány, văgăună. V. și văgaș). Vale, adîncătură: m´am rătăcit pin [!] văgăunile munților. Fig. Iron. Căsuță mizeră într´o mahala înfundată: locuind pin [!] cine știe ce văgăună. V. beŭcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

văgăună f. loc înfundat între două dealuri pe unde se scurg apele. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)