Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele vînat:

VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


vináț (pop.) s. n., pl. vináțuri/vináțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vináț n., pl. urĭ (lat. vináceus, de strugurĭ, de vin. Cp. cu cîrnaț, laț, găĭnaț). Pl. Est. Vinurĭ, felurĭ de vin.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vinaț n. soiuri de vin: zece feluri de vinațe Al. [Lat. (HORTUS) VINACEUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

vináț (pop.) s. n., pl. vináțuri/vináțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vináț n., pl. urĭ (lat. vináceus, de strugurĭ, de vin. Cp. cu cîrnaț, laț, găĭnaț). Pl. Est. Vinurĭ, felurĭ de vin.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vinaț n. soiuri de vin: zece feluri de vinațe Al. [Lat. (HORTUS) VINACEUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

vînát n., pl. urĭ. Acțiunea de a vîna: s´a dus la vînat, trăĭește din vînat. Feară [!] bună de vînat orĭ vînată: o pădure plină de vînat, un vînător încărcat de vînat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vînăt (vînătă), adj.1. De culoare albastru-închis, violet. – 2. Cenușiu gri, se zice despre părul cailor. – Mr. vinit, megl. vinăt, istr. viret. Lat. vĕnĕtus (Pușcariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – Der. vînataie (var. vînătare), s. f. (pată vînătă pe corp; contuzie), cu suf. -aie, ca apăraie, vîlvătaie; vinecior, adj. (de culoare vineție; nume de cal); vinețea, s. f. (albăstrea, Cenataurea cyanus; ciupercă, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; plantă medicală, Ajuga reptans), uneori și vinețică, cf. vineriță; vinețiu, adj. (livid, care bate în vînăt); vineție, s. f. (culoarea vînătă, vînăt); (în)vineți, vb. (a se face vînăt; a deveni violet).
Sursa: Dicționarul etimologic român

vî́năt, -ă adj., pl. vinețĭ, vinete (lat. vĕnĕtus, venețian, albastru ca marea. V. venetic. Cp. cu sur). Albastru închis (cum apare pe pele [!] după o lovitură). Violet: pătlăgele, prune vinete; vînăt ca ficatu. Cenușiŭ (Mold. Pop.): un motan vînăt. V. pătlăginiŭ, sîngeap 2, turchez.
Sursa: Dicționaru limbii românești