Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele vânturătoare:

VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


vânturătoáre1 (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vânturătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vânturătoare f. coș mare și lat pentru vânturatul grânelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

vânturătoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul vânturător

vânturătoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul vânturător

vânturătoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul vânturător

vânturătoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul vânturător