Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele vânat:

VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VÂNÁT, -Ă, vânați, -te, adj. v. VÂNA. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

vânát s. n., pl. vânáturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vânat n. fiară ucisă sau prinsă la vânătoare spre a fi mâncată. [Lat. VENATUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VÂNÁT, -Ă, vânați, -te, adj. v. VÂNA. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

vânát s. n., pl. vânáturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vânat n. fiară ucisă sau prinsă la vânătoare spre a fi mâncată. [Lat. VENATUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.) 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea.Lat. venetus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

v'ânăt1 adj. m., pl. víneți; f. v'ânătă, pl. vínete
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

v'ânăt2 (culoare) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vânăt a. albastru închis. [Lat. VENETUS, azuriu].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.). 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă v. pătlăgea.Lat. venetus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

vânat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul vâna