VÂRTICÚȘ, vârticușuri, s. n. Vârtej (I 1). [Var.: vârtecúș s. n.] – Din [în]vârtecuș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vârticúș (rar) s. n., pl. vârticúșuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VÂRTICÚȘ, vârticușuri, s. n. (Rar) Vârtej (I 1). [Var.: vârtecúș s. n.] – Din [în]vârtecuș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)