UVRÁJ, uvraje, s. n. 1. (Înv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a UVRÁJ, uvráje, s.n. (sil. -vraj)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
UVRÁJ s.n. (Liv.) 1. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire. 2. Lucrare de construcții. [< fr. ouvrage].
Sursa: Dicționar de neologisme
uvráj (înv.) (u-vraj) s. n., pl. uvrájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *uvráj n., pl. e (fr. ouvrage). Barb. Lucrare (materială orĭ scrisă, adică „operă, carte”): uvraj de consolidare a maluluĭ, uvraj de drept.
Sursa: Dicționaru limbii românești
uvraj n. operă literară (= fr. ouvrage).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UVRÁJ, uvraje, s. n. (înv.) 1. Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)