UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *utilát, -ă adj. (fr. outillé). Care are unelte saŭ mașinĭ: lucrător bine utilat, uzină bine utilată.
Sursa: Dicționaru limbii românești
UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
utilat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul utila