USCIÓR s. m. v. ușor1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a uscior m. stâlp de care e prinsă ușa: cu sgomot sare poarta din vechii ei usciori EM. [Lat. OSTIOLUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
USCIÓR s. m. v. ușor1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) UȘCIÓR s. m. v. ușor1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ușcĭór, V. ușor 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
UȘCIÓR s. m. v. ușor1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)