UROCULTÚRĂ, uroculturi, s. f. Probă de laborator prin care se cercetează cultura microbiană din urină. – Din fr. uroculture.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a UROCULTÚRĂ s.f. Probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. [< fr. uroculture].
Sursa: Dicționar de neologisme
UROCULTÚRĂ s. f. probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. (< fr. uroculture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
urocultúră s. f., g.-d. art. urocultúrii; pl. urocultúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită UROCULTÚRĂ, uroculturi, s. f. Probă de laborator prin care se cercetează cultura microbiană din urină. – Din fr. uroculture.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)