URMĂRÍRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a urmăríre s. f., g.-d. art. urmărírii; pl. urmăríriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
urmăríre f. Acțiunea de a urmări.
Sursa: Dicționaru limbii românești
URMĂRÍRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
urmărire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul urmări