Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele urlați:

URLÁȚI s. m. pl. (Reg.; în expr.) A se duce pe urlați = a fugi repede de undeva (urlând). – Din urla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


urláți (reg., în expr. a se duce pe ~) s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Urlați pl. orășel în jud. Prahova: 4500 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

URLÁȚI s. m. pl. (Reg.; în expr.) A se duce pe urlați = a fugi repede de undeva (urlând). – Din urla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

URLÁȚI s. m. pl. (Reg.; în expr.) A se duce pe urlați = a fugi repede de undeva (urlând). – Din urla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

urláți (reg., în expr. a se duce pe ~) s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Urlați pl. orășel în jud. Prahova: 4500 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

URLÁȚI s. m. pl. (Reg.; în expr.) A se duce pe urlați = a fugi repede de undeva (urlând). – Din urla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

urlați - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul urla

urlați - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul urla

urlați - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul urla

urlați - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul urlat

urlați - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul urlat

urlați - Verb, Imperativ, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul urla