Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele urlător:

URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


urlătór adj. m., pl. urlătóri; f. sg. și pl. urlătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

urlătór, -oáre adj. Care urlă. S. m. Un fel de maĭmuță din America. S. f., pl. orĭ. Loc unde urlă lupiĭ. Cascadă zgomotoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

urlător a. care urlă. ║ m. un fel de maimuță din pădurile Americei cu urletul spăimântător.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÚRLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)