uréz și (rar) ur, a urá v. tr. (lat. âuguro, -áre, a ura, a prezice după auguriĭ, de unde s´a făcut *agurare, *aurare, urare, cam ca ascultare d. auscultare, ĭar g între vocale a căzut ca și în ĭeŭ, curea, graur, d. ego, corrigia, graculus și ca și în fr. bonheur, d. bonum augurium. În zadar îl derivă uniĭ d. orare, a ruga !). Doresc cuĭva noroc: îțĭ urez biruință ! Recit umblînd cu buhaĭu pe la case: unu ură, patru fură, doĭ cotroboĭesc [!] pin [!] șură!
Sursa: Dicționaru limbii românești
urez n. V. orez.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
urez - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul ura
urez - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul ura