Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele urechelniță:

URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


urechelniță, urechelnițe s. f. (iron.) securist, lucrător al Securității (în timpul regimului comunist).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

urechélniță s. f., g.-d. art. urechélniței; pl. urechélnițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

urechélniță și -érniță f., pl. e (d. ureche, fiind-că poporu crede că intră pin [!] urechĭ). Un insect [!] lung de vre-o doĭ centimetri și cu doŭă antene (ca un foarfece) la coadă (forficula auriculária). O plantă umbeliferă numită și urechea ĭepureluĭ (bupleurum rotundifolium). O plantă care crește pe stîncile văroase și acoperișurĭ (sempervívum tectórum), cu care poporu tratează boalele de urechĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

urechelniță f. 1. insectă al cării abdomen se termină cu două cârlige în formă de clește (Forficula): din eroare se crede că intră în urechi; 2. plantă întrebuințată în contra arsurilor și cu sucul ei poporul vindecă durerea de urechi (Sempervivum tectorum).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă omnivoră de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, cu un clește mare la capătul abdomenului (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești cu glande veninoase (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)