Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele unt:

UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊ Loc. adv. Ca untul = fără efort, ușor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (Orchis morio). – Lat. unctum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


unt (-turi), s. n. – Grăsime extrasă din lapte. – Mr. umtu, megl., istr. unt. Lat. ŭnctum (Pușcariu 1818; REW 9057), cf. it., sp., port. unto, prov. onch, v. fr. oint, cat. unt, cu semantism diferit; numai abellun. unt coincide cu rom., cf. și alb. lürëtë.Der. untdelemn, s. n. (ulei de măsline), mr. untulemnu; untdelemnariu, s. n. (înv., recipient pentru ulei); untdelemniu, adj. (aurit); untdelemnos, adj. (uleois); untișor, s. m. (plantă, Ficaria ranunculoides); untos, adj. (cu unt, ca untul), mr. untos, poate direct din lat. ŭnctŭōsus (Pușcariu 1819). – Cf. unge, untură.
Sursa: Dicționarul etimologic român

unt s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

unt n., pl. urĭ (lat. ŭnctum, de unde s´a făcut umtu, ca mrom., apoĭ unt. Cp. cu strimt d. *strĭnctus). O substanță grasă gălbuĭe solidă care se alege din smîntîna bătută mult în putineĭ. (Untu proaspăt se mănîncă la masă cu sare și pîne [!] saŭ cu mamăligă, ĭar cel topit se întrebuințează la gătit bucatele). Uleĭ: unt de migdale, unt de naft.
Sursa: Dicționaru limbii românești

unt n. 1. substanță grasă ce se scoate din smântână bătută a laptelui; 2. uleiu: unt de migdale, unt de neft. [Lat. UNCTUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊ Unt vegetal = grăsime solidă extrasă din semințe sau din miezul fructelor unor plante tropicale. ◊ Loc. adv. Ca untul = fară efort, ușor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (Orchis morio). – Lat. unctum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)