UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a UNICITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi unic. [Cf. fr. unicité, it. unicità].
Sursa: Dicționar de neologisme
UNICITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi unic. (< fr. unicité, it. unicità)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
unicitáte s. f., g.-d. art. unicitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *unicitáte f. Rar. Calitatea de a fi unic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
UNICITÁTE s. f. Însușirea de a fi unic. – Din fr. unicité, it. unicità.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)