UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. – V. unelti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. uneltíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
uneltire f. 1. fapta de a unelti; 2. pl. manopere, intrigi spre a face să reușească un complot sau vr’un plan rău.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot.
** (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
uneltire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul unelti