UMBLÁT1 s. n. Umblare. – V. umbla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a UMBLÁT2, -Ă, umblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circulă mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a colindat prin multe locuri, a trăit și a văzut multe lucruri (acumulând o mare experiență de viață); călătorit, purtat2 (2). – V. umbla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
umblát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită umblát, -ă adj. Care a umblat (a călătorit) mult: om umblat pin [!] lume. Frecŭentat: drum foarte umblat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
umblat a. 1. care a călătorit: om umblat; 2. frecventat: drum umblat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UMBLÁT1 s. n. Umblare. – V. umbla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) UMBLÁT2, -Ă, umblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circulă mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a mers, a fost prin multe locuri, a trăit și a văzut multe lucruri (acumulând o mare experiență de viață); călătorit, purtat2 (2). – V. umbla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
umblat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul umbla