ULTIMÁT s. n. v. ultimatum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ULTIMÁT s.n. v. ultimatum.
Sursa: Dicționar de neologisme
*ultimát n., pl. e și urĭ (lat. modern ultimatum, dedus din ultimare, a ajunge la sfîrșit [timpul]). Ultimu cuvînt pe care un stat îl adresează altuĭa și după care, dacă nu e ascultat, urmează ruperea relațiunilor diplomatice saŭ războĭu: a adresa un ultimat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ULTIMÁT s. n. v. ultimatum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)