ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. * ollicella (< olla).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ulceá (-éle), s. f. – Chiup, cană, vas de lut cu mîner. Lat. *ollĭcĕlla, dim. de la olla (Pușcariu 1790; Iordan, Dift., 59; REW 6059), sau mai probabil dim. interior, de la oală, cf. ulcică s. f. (oală mică, chiup, cană; anumite vase mult folosite în farmece; Arg., căpățînă).Sursa: Dicționarul etimologic român
ulceá/ulcícă s. f., g.-d. art. ulcélei; pl. ulcéle, art. ulcéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ulceá f., pl. ele (lat. *ollicella, dim. d. olla, oală. Cp. cu pelcea, vălcea). Oală mică, bardac, pahar de lut. A pune cuĭva ulceaŭa, a-ĭ face cu ulceaŭa, a-ĭ face farmece ferbînd [!] ceva într´o ulcea și descîntînd, cum fac babele. – În est și ulcică, pl. tot ulcele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ulcea f. V. ulcică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț. ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. *ollicella (<olla).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)