mA, simbol pentru miliamper.
Sursa: Dicționar enciclopedic
MĂ interj. v. măi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
1) mă pron. personal la ac. (lat. me, it. mi, fr. moi, sp. pg. me). Pe mine: mă doare picĭoru.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) mă și măĭ, interj. de chemare adresată prietenilor, de mirare și de amenințare dușmanilor: Haĭde, măĭ! Haĭdețĭ, măĭ frațĭ! Măĭ, da viteaz e! Măĭ, da proștĭ sîntețĭ! Măĭ Tătare, ține-țĭ calu! Fugĭ de-aicea, măĭ Jidane! (var. din măre. Cp. și cu alb. moĭă, fa). – În est se adresează și femeilor: măĭ Marando! Cînd e maĭ cu furie, se zice și mî.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!mă1/măi (fam.) interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mă2, -mă, mă-, -mă- v. euSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mă! int. 1. de chemare către un bărbat (mai ales către un inferior sau intim); 2. de mirare: mă! [Și măi! cf. măre].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
mă f. abreviațiune din dial mămă, mamă: mă-ta, mă-sa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
mă pron. pe mine. [Lat. ME].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂ interj. (Fam.) 1. Cuvânt de adresare către una sau mai multe persoane de sex masculin, mai rar feminin, care marchează între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; bă. 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admirație; mirare, nedumerire; neîncredere; nemulțumire; ironie. [Var.: măi interj.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
mă - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul eu
mă - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, masculin - pentru cuvantul eu
mă - Invariabil - pentru cuvantul mă
ma - Invariabil - pentru cuvantul ma