UF interj. Exclamație care exprima ciudă, regret, necaz, plictiseală, dezgust etc. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a uf interj. – Exprimă suferința sau ușurarea. Creație expresivă, cf. REW 9032. – Der. ufui, vb. (a suspina), cf. ofta.Sursa: Dicționarul etimologic român
uf interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită uf, interj. care arată plictiseala saŭ dezgustu: Uf ! Ce individ ! Uf ! Bine c´am scăpat ! V. of.
Sursa: Dicționaru limbii românești
uf! int. ce exprimă neplăcere sau desgust.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UF interj. Exclamație care exprimă ciudă, regret, necaz, plictiseală, dezgust etc.; pfu! – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)