Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele ud:

UD, -Ă, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Pătruns, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului.Lat. udus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ud (-dă), adj.1. Înmuiat. – 2. Umed. – 3. (S. n.) Urină. – Mr., megl., istr. ud. Lat. ūdus (Pușcariu 1785; REW 9030), cf. vegl. yoit.Der. uda, vb. (a muia, a umezi; a iriga, a trece un rîu printr-o regiune determinată; a urina; fam., a însoți o mîncare cu băutură); udat, s. n. (umezit; acțiunea de a urina); udătură, s. f. (muiere, umezire; înv., secreție, umoare; ciorbă, supă, aliment lichid; mîncare în general; băutură, vin; rouă); udeală, s. f. (umezeală, rouă; fam., băutură). Uda (mr., megl., istr. ud), trebuie să ajungă la lat. udāre (Pușcariu 1786; REW 9029).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ud2 (pop.) s. n., pl. úduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ud1 adj. m., pl. uzi; f. údă, pl. úde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) ud, -ă adj. (lat. udus). Plin de apă (maĭ mult de cît [!] umed și jilav): după ploaĭe pămîntu e ud. S. n., pl. urĭ. Eŭf. Urină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) ud, a v. tr. (lat. udare). Stropesc orĭ moĭ în apă orĭ în alt lichid: a uda florile. Fig. A uda un prînz, a oferi și vin. A uda un galon, a face cinste că l-aĭ obținut.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ud a. și m. foarte umed. [Lat. UDUS]. ║ n. urină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului.Lat. udus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UD, -Ă, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Pătruns, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului.Lat. udus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ud (-dă), adj.1. Înmuiat. – 2. Umed. – 3. (S. n.) Urină. – Mr., megl., istr. ud. Lat. ūdus (Pușcariu 1785; REW 9030), cf. vegl. yoit.Der. uda, vb. (a muia, a umezi; a iriga, a trece un rîu printr-o regiune determinată; a urina; fam., a însoți o mîncare cu băutură); udat, s. n. (umezit; acțiunea de a urina); udătură, s. f. (muiere, umezire; înv., secreție, umoare; ciorbă, supă, aliment lichid; mîncare în general; băutură, vin; rouă); udeală, s. f. (umezeală, rouă; fam., băutură). Uda (mr., megl., istr. ud), trebuie să ajungă la lat. udāre (Pușcariu 1786; REW 9029).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ud2 (pop.) s. n., pl. úduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ud1 adj. m., pl. uzi; f. údă, pl. úde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) ud, -ă adj. (lat. udus). Plin de apă (maĭ mult de cît [!] umed și jilav): după ploaĭe pămîntu e ud. S. n., pl. urĭ. Eŭf. Urină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) ud, a v. tr. (lat. udare). Stropesc orĭ moĭ în apă orĭ în alt lichid: a uda florile. Fig. A uda un prînz, a oferi și vin. A uda un galon, a face cinste că l-aĭ obținut.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ud a. și m. foarte umed. [Lat. UDUS]. ║ n. urină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UD, -Ă, (1) uzi, -de, adj., (2) uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S. n. Urină. Bășica udului.Lat. udus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ud - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul uda

ud - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul uda