UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oáre adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)