Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele ucenici:

UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic. – Din ucenic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ucenicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucenicésc, imperf. 3 sg. uceniceá; conj. prez. 3 să uceniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăța o meserie lucrând ca ucenic pe lângă un meșter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învăța ca ucenic. – Din ucenic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ucenici - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ucenic

ucenici - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul ucenic