UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.Sursa: Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (Care este) în orice loc, peste tot. [< lat. ubique].
Sursa: Dicționar de neologisme
UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*ubícuu (livr.) (-cu-u) adj. m., pl. ubícui; f. ubícuă (-cu-ă), pl. ubícue (-cu-e)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. – Din lat. ubique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)