TARTÁN, tartane, s. n. Șal sau pled făcut dintr-o stofă specială de lână, cadrilată. – Fr. tartan.Sursa: Dicționarul limbii române moderne TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TARTÁN s.n. 1. Țesătură de lână sau bumbac, cadrilată, folosită în Scoția. ♦ Șal sau pled confecționat dintr-o astfel de stofă. 2. Material special din mastic sintetic elastic folosit pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. [< fr. tartan].
Sursa: Dicționar de neologisme
TARTÁN s. n. 1. țesătură de lână sau bumbac, cadrilată, în Scoția. ◊ șal, pled din astfel de stofă. 2. material special din mastic sintetic elastic, pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. (< fr. tartan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*tartán n., pl. e și urĭ (fr. [d. engl.] tartan). Un fel de stofă cadrilată de lînă din care Scoțieniĭ îșĭ fac haĭne. Șal, pled saŭ învălitoare din această stofă. Baĭder.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tartán (țesătură) s. n., pl. tartáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tartan n. 1. stofă de lână cu pătrate de diferite colori, din care Scoțienii își fac haine; 2. pled din această stofă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) tărtan m. nume dat în batjocură ovreilor: dau drumul tărtanilor să năvăliască în țară AL. [Nemț. (UN)TERTHAN, supus (austriac)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
tărtan m. plantă ce crește prin fânețe de pe coline aride (Crambe tatarica). [Planta e originară din Tataria].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TÂRTÁN1, târtani, s. m. (Depr.) Evreu. – Din germ. Untertan „supus [austriac]”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TÂRTÁN2, târtani, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a târtan, târtani s. m. 1. (înv., peior.) evreu. 2. (deț.) om corpolent și prost.Sursa: Dicționar de argou al limbii române târtán s. m., pl. târtáni Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
TÂRTÁN1, târtani, s. m. (Depr.) Evreu. – Din germ. Untertan „supus [austriac]”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TÂRTÁN2, târtani, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)