TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgârță.Sursa: Dicționarul limbii române moderne TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tăgârțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie».Sursa: Dicționarul limbii române moderne TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. tagartzíka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tăgấrță, tăgấrțe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeț, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
tăgấrță (reg.) s. f., g.-d. art. tăgấrței; pl. tăgấrțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tăgârță f. traistă de drum: tăgârță ruptă te împrumută PANN [Țurc. TAGARDJYK, dăsagă, printr’un intermediar slav].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. tagartzíka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)