TUS- Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective. Mergeau tuspatru. – Din toți (pl. lui tot).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tus pr. în loc de toți (înaintea numeralelor dela trei în sus): tus-trei, tus-patru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TUS- Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective. Mergeau tuspatru. – Din toți (pl. lui tot).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TUȘ s.n. Cerneală neagră, folosită în desene, preparată prin amestecarea negrului de fum cu o soluție de apă de gelatină, de gumă arabică sau alte substanțe. ♦ Desen executat în astfel de cerneală. [< germ. Tusche, cf. rus. tuș].
Sursa: Dicționar de neologisme
TUȘ1 s. n. 1. cerneală (neagră), rezistentă la apă, folosit în desene, la ștampile ,poligrafie etc. ◊ desenul executat. 2. substanță, solidă sau lichidă, obținută din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tuș)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
TUȘ2 s. n. scurtă piesă muzicală, executată puternic de orchestră în momente solemne. (< germ. Tusch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tuș (-șuri), s. n. – Cerneală neagră pentru desen. Germ. Tusche (Tiktin). – Der. tușieră, s. f. (tampon, perniță îmbibată cu tuș), cu suf. fr. -ière.Sursa: Dicționarul etimologic român tuș s. n., (tipuri) pl. túșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *tuș n., pl. urĭ (rus. tuši, d. germ. tusche). Un fel de cerneală saŭ văpsea [!] solidă de un negru perfect făcută din funingine. Se făcea odinioară numaĭ în China, și de aceĭa Francejiĭ o numesc encre de Chine, cerneală din China.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tuș n. cerneală de China (= fr. touche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)