túrmătă, turmete, s.f. – Pleavă, gozuri; resturi rezultate din treieratul grâului: „În paie ne-om împiedica, / În turmată ne-om îneca” (Memoria 2004-bis: 1.361). – Cf. târnomată (< bg. tărnomet) (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș