Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele turmac:

TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


turmác m. (poate d. turmă, de unde și bg. turmak, id. Cp. și cu alb. trumák, om scund și gras). Sud. Malac maĭ mare, junc de bivol. Fig. Rar. Bondoc (Cod.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

turmac m. vițel de un an.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)