Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele turci:

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


turci, turcesc v. r. a se îmbăta, a fi în stare de ebrietate
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

turcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 să turceáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

turcì v. a (se) face turc, a primi religiunea mahomedană: mulți creștini s’au turcit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Turci m. pl. ramura cea mai civilizată din grupul etnic al Turcomanilor, se așezară în Azia pe ruinele Statului Abasizilor, pătrunseră în sec. XIV în Europa,, unde fundară în sec. XV un Stat puternic pe ruinele imperiului bizantin, Stat care ajunse la apogeul său, sub Soliman I.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

turci - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul turc

turci - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul turc

turci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul turcă

turci - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul turcă

turci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul turcă

țurci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țurcă

țurci - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țurcă

țurci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul țurcă