TURALÍU, -ÍE, turalii, adj. (Înv.) Care poartă emblema sultanului, cu turaua acestuia. – Tc. turalı.Sursa: Dicționarul limbii române moderne turalíŭ, -íe adj. (turc. tughrali, pop. turali). Care poartă pe el turaŭa: galben turaliŭ. S. m. Stamboliŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
turaliu a. drept la cumpănă (în cântecele oltene și dobrogene): la parale turalii, luate pe la beții Pop. [Turc. TURALI, provăzut cu turaua].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a