tupilúș, tupilúșuri, s.n. (reg.) ascunziș; (adv.) pe ascuns, furiș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
TUPILÚȘ adv. (Reg.) Ascunzându-se, ferindu-se (ca să nu fie văzut sau prins). – Din tupila + suf. -uș.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
tupiluș adv. Mold. pe ascuns: tupiluș prin năgăruș AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a