TULT, tulți, s. m. Veche monedă turcească și austriacă de argint care a circulat și în țările românești. – Din tc. tult.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tult (-ți), s. m. – Veche monedă turcească, valora 20 parale. Tc. tult, din arab. thulth „al treilea” (Șeineanu, II, 367).Sursa: Dicționarul etimologic român
tult s. m., pl. tulțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tult m. (turc. tult, sülüs, d. ar. thulth, o treime; ngr. tulti, jumătate de leŭ). Vechĭ. O veche monetă [!] turcească (numită și leiță) în valoare de 15-20 de parale. Iron. Un ort, un zlot, un tult și o oală de unt, destul de scump (în realitate). Ban. (d. sîrb.). Pĭesă de 20 de crăițarĭ. V. pițulă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tult m. 1. veche monedă turcească în valoare de 15 parale: un ort, un zlot, un tult și o oală cu unt, locuțiune proverbială pentru plata unui preț cam pipărat; 2. (Banat) monedă de douăzeci creițari: cine-i dă un tult și un zlot, să-l dea cu fune cu tot POP. [Turc. TULT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TULT, tulți, s. m. Veche monedă turcească și austriacă de argint care a circulat și în Țările Române. – Din tc. tult.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)