Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele tulpina:

TULPINÁ, tulpinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni tulpină. – Din tulpină.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

TULPÍNĂ, tulpini, s. f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele. 2. Temă a unui cuvânt. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., scr. turpina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


tulpínă (-ni), s. f.1. Trunchi de copac. – 2. Tijă centrală a unei plante. – Var. trupină, turpină. Bg., sb. trupina, de la trupŭ, cf. trup (Cihac, II, 425; Tiktin). Forma înv. este trupină, din care pare să se fi dezvoltat *trulpină, cu l expresiv; r s-ar fi disimilat într-o fază posterioară.
Sursa: Dicționarul etimologic român

tulpínă s. f., g.-d. art. tulpínii; pl. tulpíni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tulpínă și (nord) turpínă și trupínă f., pl. ĭ și e (bg. sîrb. trupina, trunchĭ [d. trup, trunchĭ, trup], de unde s´a făcut turpină, tulpină). Trunchĭ, cotor: ca doĭ brazĭ dintr´o tulpină (Hora Uniriĭ). Fig. Linie genealogică: tulpina Basarabilor. Rădăcină gramaticală: doŭă cuvinte tot dintr´o tulpină. Mijlocu stoguluĭ, partea dintre podină și vîrf (nord). – În est pop. truchínă. V. vlăstar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tulpină f. 1. partea arborelui care iese din pământ și face ramuri; 2. fig. trunchiu genealogic: tulpina Basarabilor; 3. Bot. tulipină. [Formă paralelă cu trupină = serb. TRUPINA, trunchiu].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TULPÍNĂ, tulpini, s. f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană, care susține ramurile, frunzele, florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele. 2. Temă a unui cuvânt. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., sb. turpina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)