Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele tulpan:

TULPÁN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri, cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TULPÁN1 s. m. v. tulipan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

tulpán (-ne), s. n.1. Muselină, pînză subțire. – 2. Basma. – Var. trupan, trupai. Mr. dulben. Tc. (per.) tülbent, dülbent (Șeineanu, II, 866; Ronzevalle 68), cf. ngr. τουλπάνι, alb. düljben, bg. djulben, sb. dulbent. Este dubletul lui tulbent, s. n. (Trans., voal de mireasă), din sb. tulbenta; și al lui tulipan, s. m. (lalea), din același cuvînt tc., prin intermediul it. tulipano, germ. Tulipan(e), cf. sb., cr., ceh., pol., rut. tulipan, mag. tulipán (Gáldi, Dict., 165); al lui tulipă, s. f. (lalea; abajur de sticlă pentru becuri electrice), din fr. tulipe; și al lui turban, s. n., din fr. turban. Numele de turban se explică prin materialul său, cel de tulipan prin forma sa.
Sursa: Dicționarul etimologic român

TULPÁN2, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie. ♦ Basma în trei colțuri cu care femeile își acoperă capul. 2. (Rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

tulpán s. n., pl. tulpáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tulpán n., pl. urĭ și e (ngr. tulpáni, d. turc. tulbent, muselină, tul, din pers dülbend, „care încîntă inima”; sîrb. dulbent, tulbenta. V. tulbent, tulipan, turban). Vechĭ. Muselină. Azĭ. Broboadă de pînză albă supțire [!]. Munt. Tulpan topit, tulpan scrobit, victorie. V. dermie, grimea, cimber, ternoŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tulpan n. 1. muselină: perne de tulpan cu flori de tiriplic OD.; 2. broboadă dintr’insa: cu colanul lat pe șele, cu tulpanul pe sprâncene POP. [Gr. mod. TULPÁNI, din turc. TÜLBENT, muselină din care se fac turbane și turbanul însuș (lit. ce încântă inima), de unde asemenea, printr’un intermediar sârbesc, Tr. tulbent și Buc. turbent].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TULPÁN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TULPÁN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri, cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TULPÁN1 s. m. v. tulipan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

tulpán (-ne), s. n.1. Muselină, pînză subțire. – 2. Basma. – Var. trupan, trupai. Mr. dulben. Tc. (per.) tülbent, dülbent (Șeineanu, II, 866; Ronzevalle 68), cf. ngr. τουλπάνι, alb. düljben, bg. djulben, sb. dulbent. Este dubletul lui tulbent, s. n. (Trans., voal de mireasă), din sb. tulbenta; și al lui tulipan, s. m. (lalea), din același cuvînt tc., prin intermediul it. tulipano, germ. Tulipan(e), cf. sb., cr., ceh., pol., rut. tulipan, mag. tulipán (Gáldi, Dict., 165); al lui tulipă, s. f. (lalea; abajur de sticlă pentru becuri electrice), din fr. tulipe; și al lui turban, s. n., din fr. turban. Numele de turban se explică prin materialul său, cel de tulipan prin forma sa.
Sursa: Dicționarul etimologic român

TULPÁN2, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie. ♦ Basma în trei colțuri cu care femeile își acoperă capul. 2. (Rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

tulpán s. n., pl. tulpáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tulpán n., pl. urĭ și e (ngr. tulpáni, d. turc. tulbent, muselină, tul, din pers dülbend, „care încîntă inima”; sîrb. dulbent, tulbenta. V. tulbent, tulipan, turban). Vechĭ. Muselină. Azĭ. Broboadă de pînză albă supțire [!]. Munt. Tulpan topit, tulpan scrobit, victorie. V. dermie, grimea, cimber, ternoŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tulpan n. 1. muselină: perne de tulpan cu flori de tiriplic OD.; 2. broboadă dintr’insa: cu colanul lat pe șele, cu tulpanul pe sprâncene POP. [Gr. mod. TULPÁNI, din turc. TÜLBENT, muselină din care se fac turbane și turbanul însuș (lit. ce încântă inima), de unde asemenea, printr’un intermediar sârbesc, Tr. tulbent și Buc. turbent].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TULPÁN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)