TUȘITÚRĂ, tușituri, s. f. (Rar) Tușit. – Tuși + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tușitúră (rar) s. f., g.-d. art. tușitúrii; pl. tușitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tușitúră f., pl. ĭ. Zgomotu tuseĭ: s´a auzit o tușitură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TUȘITÚRĂ, tușituri, s. f. (Rar) Tușit. – Tuși + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 