Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele trupă:

trupá, trupéz, vb. I (reg.) a se uni, a se asocia.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


TRÚPĂ, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste. 2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TRÚPĂ s.f. 1. Ceată (de militari); (la pl.) forțele armate ale unei țări, armată. 2. Grup de actori care joacă împreună o piesă sau sunt angajați ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. [< fr. troupe].
Sursa: Dicționar de neologisme

TRÚPĂ s. f. 1. totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ◊ (pl.) armată. 2. colectiv de actori permanent; ansamblu. (< fr. troupe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

trúpă (-pe), s. f. – Grup, colectivitate. Fr. troupe.Der. trupete, s. m. (soldat simplu); trupier, adj. (se zice despre ofițerii care și-au făcut cariera instruind soldații), din fr. troupier.
Sursa: Dicționarul etimologic român

trúpă s. f., g.-d. art. trúpei; pl. trúpe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*trúpă f., pl. e (fr. troupe). Ceată, mulțime: o trupă de oamenĭ. Bandă, taraf, companie: o trupă de actorĭ. Ceată de soldațĭ supt [!] comandă: un ofițer cu trupa luĭ. Copil de trupă, copil de la 13-14 anĭ în sus ținut în cazarmă p. a învăța muzica militară. Pl. Armată: trupele dușmanuluĭ fugeaŭ în dezordine.
Sursa: Dicționaru limbii românești

trupă f. 1. reunire de oameni cu aceeaș ocupațiune; 2. număr de actori asociați spre a juca comedia; 3. corp de soldați; 4. pl. corp de oșteni ce compun o armată (= fr. troupe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRÚPĂ, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste. 2. Colectiv permanent de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)